LACUL ASSAL

CEA MAI SARATA INTINDERE DE APA DE PE BLOB SE AFLA INTR-O ZONA CE RISCA SA SE DESPICE, IMPARTIND AFRICA IN DOUA.

Intr-o vreme, vechii romani s-au simtit atat de satui de abundenta minunuilor continentului african, incat la vestea unei noi minuni descoperite de un calator au replicat: "Ei, in Africa totdeauna gasesti ceva nou!" Adevarul este, desigur, ca romanii nu gustasera decat foarte putin din ceea ce avea de oferit continentul negru,; nici macar astazi, nimeni dintre cei care il cunosc nu s-ar hazarda sa spuna ca splendorile sale au fost descoperite.

Iar Lacul Assal demonstreaza perfect acest lucru. Desi vizitat de occidentali incepand cu anii '20, explorat si inteles pe deplin abia multi ani mai tarziu, lacul a stabilit deja noi jaloane ale cunoasterii umane. Se stie astazi ca Assal este punctul de pe continent aflat la cea mai mica altitudine - 155 m sub nivelul marii - iar temperatura de 57 de grade ii confera si titlul de unul dintre cele mai fierbinti. Acesti doi factori contribuie la stabilirea unui alt record: Lacul Assal este totodata cea mai sarata intindere de apa de pe Pamant, de zece ori mai sarata decat oceanul si mult mai sarata chiar decat Marea Moarta. Lasand la o parte statisticile, Assal este una dintre zonele cele mai neospitaliere de pe glob. Inconjurat de dealuri negre de lava uscata, parjolit de soare, in preajma lui vegetatia lipseste aproape cu desavarsire, exceptie facand cativa ciulini. Nici o pasare, nu canta; nimic, nici macar o soparla, nu misca la mal. Este un peisaj al mortii.

CIRCUITUL APEI IN DESERT

De secole, oamenii desertului capteaza apele subterane sapand tuneluri numite foggara, prin care apa este adusa in oaze. Tunelurile au fost sapate de mase mari de oameni, in majoritate sclavi, cu nelte simple. Mentinerea lor constituie o problema; canalele se blocheaza adesea ori trebuie extinse pentru a capta mai multa apa.
Apa iese din foggara chiar langa pamantul ce trebuie irigat, minimizandu-se astfel pierderile prin evaporare. O “grebla” aplasata de-a latul albiei directioneaza apa spre diversele loturi de pamant.

CUIB VENTILAT

Un locuitor ingenios al desertului, pietrarul negru cu creasta alba (Oenanthe leucopyga), isi construieste cuibul cu sistem de racire. Daca pasarea, de marimea unei vrabii, si-ar face cuibul direct pe sol, ouale sale s-ar praji in caldura parjolitoare. Ea cladeste insa un morman de pietricele la umbra unui bolovan si apoi, intr-o adancitura din varf, isi construieste cuibul din ramurele.Pietricelele ofera o bung izolatie fata de caldura solului, iar vantul racoros se poate strecura printre ele. Mai mult decat atat, gresia este poroasa si absoarbe roua formata in noptile reci ale desertului. Ziua, roua se evapora, racorind cuibul.